Exista o masura in toate !

Iti aduci aminte de un profesor mai special din liceu? Cu siguranta! Fiecare avem povesti despre “ala de mate”, sau “aia de romana”, etc. etc.
Nu, nu am trecut ca “gasca prin apa” prin liceu, am invatat cate ceva. Iata un exemplu:
Am facut un liceu cu profil vocational unde, intre materiile de studiu se gasea si “Muzica”. Ei bine, in primii ani profesorul se chinuia sa ne initieze in tainele solfegierii. Asta insemna sa canti o melodie urmarind notele muzicale de pe portativ. Cine nu stie, ar putea sa creada ca e “floare la ureche”, insa nu e deloc asa. Trebuie sa redai notele la inaltimea potrivita, sa respecti durata lor, sa tii ritmul si masura. Hmm … inaltime, timp, masura … am putea crede ca muzica e de fapt matematica. Eeee, daca ar fi fost doar matematica, as fi avut si eu o sansa sa devin muzician. Dar muzica mai inseamna si talent, si daruire. Daca de “daruire” mai faceam rost, talent nu am gasit de unde sa iau.
Sa revenim. Profesorul ne recomanda intotdeauna sa batem masura, ca sa nu o luam pe aratura in incercarea de a canta. Asta insemna sa dai din mana: jos-sus, jos-dreapta-sus, jos-stanga-dreapta-sus, in functie de masura scrisa la inceputul portativului. Evident ca uitam mai mereu sa facem acest lucru.
Intr-o zi, profesorul ne-a oprit din cantat si ne-a spus:
“In muzica asa ca si in viata, exista o masura. Exista o masura in toate!” Daca masura nu este corecta, melodia este nu este armonioasa, placuta.
La ceva timp de la sfarsitul liceului, mi-am adus aminte de vorbele profesorului de muzica: “Exista o masura in toate.” Pana atunci nu respectasem masura, de data asta in viata, si din aceasta cauza viata mea nu era armonioasa si nici placuta, nu arata bine.
Si din nou am hotarat: Trebuie sa schimb ceva !
Masura trebuie pusa atat in lucrurile placute cat si cele neplacute. Deseori viata noastra nu ne place, si asta din cauza masurii. Toate momentele alea cand spunem: sunt obosit, nu mai vreau, ma doare capul, am probleme, nu mai suport, mi-e rau, sunt toate semne ale masurii gresite pe care am pus-o.
Tu cui trebuie sa pui masura:
– televizorului?
– cheltuielilor?
– oboselii?
– mancarii ?
– volumului muzicii din casti?
– noptilor pierdute?
– dulciurilor?
– tigarilor?
– cafelei si energizantelor ?
– drogurilor?
– bauturii?
– prostiei?
– credulitatii?
– relatiei?
– activitatii de la job?

P.S. Multumiri domnului profesor Bercu Eugen

Anunțuri

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s