Din partea casei !

Anul trecut undeva in Grecia. In prima zi, direct pe plaja. Nu, sezlongurile nu se platesc, doar trebuie sa comanzi ceva de la bar, dar nu te preseaza nimeni in acest sens. Am luat doua bauturi langa care am primit un bol micut cu alune si un altul cu bucaţele de fructe … “din partea casei”.
“Interesant” – mi-am zis in gand, dar totul nu s-a incheiat aici. Mai tarziu am mers la masa. Acolo ni s-a adus chiar mancarea pe care o comandasem, excelenta ca gust si prezentare, mai mult decat suficienta ca si cantitate. Desertul l-am primit … “din partea casei”. Nota de plata nu a continut surprize de genul: plata separata pentru paine sau pentru ardeiul iute. Am primit restul pana la ultimul eurocent, in ciuda tuturor insistentelor noastre de a lasa bacsis.
A doua zi, alt loc, aceeasi tratatie: mancarea corecta, plata exacta, ceva “din partea casei”.
Mai tarziu, am cumparat acei magneti de frigider pe care ii cumpara turistii. Am cerut 10, iar cand i-am primit am vazut ca sunt 11. Cand i-am atras atentia vanzatoarei, aceasta mi-a spus ca unul este “din partea casei”.
Senzatia este ca ramai indatorat, ca vrei sa mai vezi acei oameni, le tii minte feţele, te gandesti cu placere la ei.

Si acum sa revenim la activitatile noastre de zi cu zi.
Daca la fiecare actiune pe care o facem am oferi “ceva din partea casei”? Daca am da si ceva “extra” in afara de ceea ce se asteapta ceilalti de la noi sa dam?
Indiferent ca e vorba de job si clienti, de prieteni si familie, de vecini si comunitate, pe toti putem sa-i facem sa se simta indatorati fata de noi, sa ne tina minte, sa-si doreasca sa ne revada, sa se gandeasca cu placere la noi.
Iata unul dintre secretele prin care te poti face placut !

Exista o masura in toate !

Iti aduci aminte de un profesor mai special din liceu? Cu siguranta! Fiecare avem povesti despre “ala de mate”, sau “aia de romana”, etc. etc.
Nu, nu am trecut ca “gasca prin apa” prin liceu, am invatat cate ceva. Iata un exemplu:
Am facut un liceu cu profil vocational unde, intre materiile de studiu se gasea si “Muzica”. Ei bine, in primii ani profesorul se chinuia sa ne initieze in tainele solfegierii. Asta insemna sa canti o melodie urmarind notele muzicale de pe portativ. Cine nu stie, ar putea sa creada ca e “floare la ureche”, insa nu e deloc asa. Trebuie sa redai notele la inaltimea potrivita, sa respecti durata lor, sa tii ritmul si masura. Hmm … inaltime, timp, masura … am putea crede ca muzica e de fapt matematica. Eeee, daca ar fi fost doar matematica, as fi avut si eu o sansa sa devin muzician. Dar muzica mai inseamna si talent, si daruire. Daca de “daruire” mai faceam rost, talent nu am gasit de unde sa iau.
Sa revenim. Profesorul ne recomanda intotdeauna sa batem masura, ca sa nu o luam pe aratura in incercarea de a canta. Asta insemna sa dai din mana: jos-sus, jos-dreapta-sus, jos-stanga-dreapta-sus, in functie de masura scrisa la inceputul portativului. Evident ca uitam mai mereu sa facem acest lucru.
Intr-o zi, profesorul ne-a oprit din cantat si ne-a spus:
“In muzica asa ca si in viata, exista o masura. Exista o masura in toate!” Daca masura nu este corecta, melodia este nu este armonioasa, placuta.
La ceva timp de la sfarsitul liceului, mi-am adus aminte de vorbele profesorului de muzica: “Exista o masura in toate.” Pana atunci nu respectasem masura, de data asta in viata, si din aceasta cauza viata mea nu era armonioasa si nici placuta, nu arata bine.
Si din nou am hotarat: Trebuie sa schimb ceva !
Masura trebuie pusa atat in lucrurile placute cat si cele neplacute. Deseori viata noastra nu ne place, si asta din cauza masurii. Toate momentele alea cand spunem: sunt obosit, nu mai vreau, ma doare capul, am probleme, nu mai suport, mi-e rau, sunt toate semne ale masurii gresite pe care am pus-o.
Tu cui trebuie sa pui masura:
– televizorului?
– cheltuielilor?
– oboselii?
– mancarii ?
– volumului muzicii din casti?
– noptilor pierdute?
– dulciurilor?
– tigarilor?
– cafelei si energizantelor ?
– drogurilor?
– bauturii?
– prostiei?
– credulitatii?
– relatiei?
– activitatii de la job?

P.S. Multumiri domnului profesor Bercu Eugen

Angajeaza-ma!

De cate ori ai auzit:
– Am depus o gramada de CV-uri si nu m-a sunat nimeni!
Sa dam vina pe multimea de candidati? Sa dam vina pe angajator ca se uita prea superficial pe CV-uri?
Sa dam vina pe orice altceva si sa fim demoralizati si sa renuntam !

Si totusi unii candidati sunt selectati. Sa tina doar de noroc ? Eeeei, chiar daca norocul ar avea si el o contributie oarecare, totusi trebuie sa-ti maximizezi sansele de a fi selectat.

Tu cum te “vinzi” angajatorilor ? Cum te prezinti in CV? Cum te prezinti la interviu?
Trebuie sa te pui putin in locul angajatorului, sa citesti cu atentie cerintele jobului si sa scoti in evidenta calitatile tale care se potrivesc cerintelor jobului.

Tu esti un produs si trebuie sa te vinzi cat mai bine.
Aici sunt 3 categorii:
1. Cei care se rezuma la enumerarea de CARACTERISTICI (hotarat, spirit de echipa, intreprinzator, x ani experienta in domeniu, stiudii, etc.)
2. Cei care isi prezinta si AVANTAJELE (avantajele sunt acele caracteristici care ii diferentiaza de ceilalti candidati). Chiar exista intrebarea standard la interviuri „De ce crezi ca esti mai potrivit decat altii pentru acest job?”
3. BENEFICIILE (beneficiile sunt acele caracteristici pe care le cauta Angajatorul).
Candidatii cu cel mai mare succes sunt cei care vand „Beneficiile” produsului (iar in cazul nostru Produsul sunt ei insisi).
Deci, in CV si la interviu: prezinta-ti caracteristicile, evidentiaza de ce esti diferit fata de ceilalti candidati, dar mai ales arata ca ai calitatile pe care le cauta angajatorul.

Asta insemna o munca in plus, o munca de personalizare a CV-ului in functie de fiecare Angajator si de cerintele jobului. De multe ori a trimite 5 CV-uri bine facute, da mai multe rezultate decat a trimite 100 CV-uri standard la intamplare.
Succces !

Catalin

Exceptional !!!

Dimineata! Trezire cu greu! Cauta in sifonier! Drum cu ochii inchisi pana la serviciu! Acolo, oameni concentrati cu feţe imobile. Te asezi la calculator si incepi sa rezolvi task-uri (sarcini). Colegii la fel.
Iar la birou! Iar zi monotona! Nimic special.

Mi-am zis: Trebuie schimbat ceva !

Femeia de serviciu vine seara pentru curatenie, inainte de sfarsitul programului. Cand vine, de obicei pune intrebarea standard “Ce faceti?”, iar noi ii raspundem standard: “Multumim, bine. Cu treaba.”
In ziua in care m-am hotarat ca trebuie schimbat ceva, atunci cand femeia de serviciu a pus intrebarea: “Ce faceti?” , am ridicat privirea din calculator si am spus tare si cu un zambet larg:

“EXCEPTIONAL!”

Prima reactie a fost de liniste si surpriza din partea tuturor, dupa care toata lumea a izbucnit in ras, si replicile au continuat:
– Ce tare!
– Zi-ne si noua cum reusesti?
– Cred ca esti singurul ! etc. etc.
Atmosfera a fost mult mai destinsa si toti ne-am simtit mai bine. Parca si clientii care intrau cu problemele lor, plecau mai veseli. Atunci mi-am adus aminte de:
“Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita niciodata cum i-ai facut sa se simta!”
Asa ca m-am hotarat sa nu mai raspund la intrebarile banale de gen: “Ce faci?” cu raspunsuri tot banale, de genul: “Multumesc, bine. Tu?”
Asta a transformat orice inceput de discutie in ceva special. Apoi, m-am gandit ca si activitatile banale: trezit, drum spre serviciu, activitatile de la birou, cina, etc. trebuie transformate in ceva special, trebuie sa le adaugi ceva special.
S-a demonstrat ca, ne fac sa ne simtim bine, lucrurile neobisnuite din activitatile obisnuite.
Deci, imi voi pune pe perete un mesaj incomplet si, in fiecare dimineata, nu o sa ies din casa pana cand nu gasesc o posibilitate de a completa punctele de suspensie:

Astazi ma simt bine deoarece … !